Mediere

Medierea presupune respect.

Istoria medierii este lungă și bogată. Întâlnim medierea în culturi și țări diferite, în toate sectoarele de interacțiune socială: educație, religie, relații angajatori-angajați, sisteme juridice, drept penal, familie, mediu înconjurător, comunități, cartiere și toate nivelurile de guvernare.

Prin adoptarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, a fost deschisă calea către soluționarea extrajudiciară a numeroase cauze civile, penale sau comerciale, punând accent pe interesele părților și nu atât pe aspectele juridice ale conflictului.

Alegerea medierii pentru identificarea de soluții în interesul tuturor părților prezintă o serie de avantaje:

  • prin mediere, părțile pot ajunge la soluții care să răspundă nevoilor lor reale, participând nemijlocit, cu deplină putere de decizie asupra finalității conflictului;
  • soluția negociată într-o ședintă de mediere este convenabilă pentru toți cei implicați, afectați sau interesați în conflict;
  • apelând la mediere se reduc substanțial cheltuielile de judecată (taxe de timbru, onorarii avocați și experți etc.);
  • alegând medierea, se economisește timp și se evită stresul generat de un litigiu derulat în sala de judecată, precum și expunerea publică a problemelor personale cu care se confruntă părțile;
  • medierea ajută la degrevarea instanțelor judecătorești de numeroase cauze care pot fi soluționate satisfăcător chiar de părți, în interesul lor, prin intervenția unui mediator.

Medierea reprezintă, așadar, o modalitate alternativă și facultativă de rezolvare a conflictelor; medierea este o procedură voluntară și confidențială; medierea implică intervenția mediatorului care facilitează comunicarea între părți, care este neutru și imparțial și ajută părțile să găsească o soluție reciproc acceptată.

Prin mediere, se pot rezolva conflicte generate de: relațiile de familie, raporturile comerciale, raporturile locative, de vecinătate, de coproprietate, succesiuni, executarea obligațiilor contractuale. Medierea poate fi, de asemenea, rezolvarea pentru conflictele izbucnite în școli (profesori – elevi – părinți), în organizații (angajați – angajatori), în trafic și in orice alte locuri publice.

Deși obiectivul medierii este rezolvarea stărilor conflictuale, distincția majoră cu care operează această metodă este că prin mediere se caută să se ajunga la un acord cu implicarea părților care vor și susține apoi soluția.

Medierea este arta prin care o persoană specializată în mediere, intitulată mediator, transformă un conflict într-o înțelegere. Pare simplu și în același timp complicat. Mediatorul ajută părțile aflate în conflict să genereze opțiuni, le face să înțeleagă că au posibilitatea să aleagă între aceste opțiuni pornind de la ideea că fiecare persoană are un punct de vedere diferit.

Mediatorii nu au puteri formale asupra rezultatelor negocierii și nu pot rezolva conflictul sau impune singuri o soluție. În schimb, eficiența lor vine din abilitatea de a se întâlni în mod individual cu părțile, de a asigura o înțelegere a problemelor aflate în dispută, de a identifica zonele de compromis posibil pentru fiecare parte și de a încuraja părțile să facă compromisuri pentru atingerea unui acord.

 CINE SUNT MEDIATORII? 

Mediatorii sunt persoane autorizate să practice profesia de mediator de către Consiliul de mediere. Membrii acestui Consiliu sunt aleşi de către mediatori şi validaţi de Ministerul Justiţiei. Mediatorii sunt persoane independente de părţi şi au obligaţia să-şi exercite profesia cu respectarea următoarelor obligaţii:

  • Să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite de la părţile angajate în  de mediere;
  • Să păstreze neutralitatea faţă de părţi şi să exercite calitatea de mediator cu imparţialitate;
  • Să asigure respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor.

Dacă mediatorul încalcă dispoziţiile legii medierii, atunci va răspunde disciplinar sau, în situaţia în care produce un prejudiciu în exercitarea profesiei, va răspunde civil faţă de părţi.

PROCEDURA MEDIERII

  • Persoanele care pot apela la mediere. Orice persoană fizică şi juridică se poate  adresa mediatorului. La mediere pot participa două sau mai multe părţi, în funcţie de numărul celor implicaţi în conflict.
  • Momentul când poate interveni medierea. Părţile interesate se pot adresa mediatorului atât înainte de a ajunge la instanţăcât şi în cursul judecării cauzei. 
  • Procedura medierii este facultativă pentru părţi. Nu există obligaţia pentru părţi de a se adresa mediatorului, fiind la latitudinea acestora să apeleze la mediere sau să procedeze la folosirea unei alte modalităţi de soluţionare a conflictului-instanţă, arbitraj, etc.
  • Contractul de mediere. Procedura de mediere va avea loc numai după încheierea unui contract în formă scrisă între mediator şi părţile în conflict. Mediatorul este îndreptăţit să primească un onorariu convenit cu părţile.
  • Tehnica medierii. Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
  • Rolul mediatorului. Mediatorul nu poate impune  părţilor o soluţie cu privire la conflictul  supus medierii. Acesta are rolul să asiste  părţile şi să le sprijine  în demersul lor comun de soluţionare a conflictului, în vederea obţinerii unei soluţii convenabile tuturor celor implicaţi în  mediere.
  • Drepturile părţilor.
    • Părţile au dreptul să accepte participarea la procedura de mediere, iar acceptarea trebuie să fie expresă şi în formă scrisă.
    • Părţile au dreptul, în cursul  medierii, să fie reprezentate de avocaţi sau de persoane împuternicite cu procură specială.
    • Părţile au dreptul să denunţe în mod unilateral contractul de mediere, în orice fază a procedurii.
  • Rezultatul medierii. Medierea se poate încheia, după caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi, prin constatarea de către mediator a eşuării medierii sau prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi;
  • Condiţiile înţelegerii încheiate de părţi.
    • Părţile au dreptul să încheie o înţelegere, fără ca prevederile acesteia să aducă atingere legii şi ordinii publice.
    • Înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public, în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute de lege.

MEDIEREA ÎN MATERIE CIVILĂ

În cazul în care litigiul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la recomandarea instanţei, acceptată de părţi. La închiderea procedurii  de mediere, mediatorul este obligat să informeze instanţa asupra rezultatului medierii. În situaţia în care s-a ajuns la o înţelegere, instanţa, la cererea părţilor, poate pronunţa o hotărâre, luând act de tranzacţia părţilor şi poate dispune restituirea taxei de timbru.

MEDIEREA ÎN MATERIE PENALĂ

Medierea nu poate fi impusă nici uneia dintre  părţi, aceasta trebuind să fie acceptată, atât de partea vătămată, cât şi de făptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecărei părţi la asistenţă juridică sau la serviciile unui interpret.

DIFERENTA DINTRE MEDIERE ȘI ALTE FORME DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR.

  • Diferenţa dintre mediere şi arbitraj. Principala diferenţă dintre cele două forme de soluţionare a conflictelor rezultă din aceea, că prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de soluţionare a litigiului dintre părţi. În cazul medierii, mediatorul nu soluţionează litigiul, ci  asistă părţile în negocierea şi obţinerea unei soluţii convenabile pentru toţi cei implicaţi în conflict.
  • Diferenţa dintre mediere şi conciliere. În cazul concilierii  părţile negociază între ele modalitatea de soluţionare a conflictului. În cazul medierii, părţile negociază între ele, însă asistate de un mediator, persoană independentă şi neutră faţă de părţi.